Dizabilitatea/ The disability

Iata ca, incetul cu incetul, lucrurile se schimba si vin vremuri mai bune. E nevoie doar de credinta (si sa nu le astepti cu mainile in san, fireste!).
Dupa ani in care am tot cautat oamenii buni care sa lucreze cu suflet si minte cu si pentru copiii nostri, iata ca a venit vremea sa fim multumiti! Poate ca nu sunt perfecte toate, si mai e loc de imbunatatiri. Insa avem, in sfarsit, un grup, o echipa, un ansamblu care merge in aceeasi directie, care intelege ce le trebuie copiilor, si care face treaba excelenta. Pe ambele laturi. Pentru ca, pana acum, greul l-au dus cei de la recuperare, kinetoterapeutii. Ei au fost cei care au muncit cu dragoste si daruire, cu profesionalism si cu dorinta de a fi mai buni.
Acum, iata ca si cei de la educatie-socializare-integrare se ridica la un nivel superb. Fac treaba fantastica, iar progresele si multumirea copiilor sunt pe masura! Cand scriam despre faptul ca se ridica, ma gandeam daca sa folosesc expresia "la nivelul asteptarilor". Ale noastre si ale parintilor. Si am renuntat la asta, pentru ca asteptarile noastre sunt inimaginabile. Noi, ca si conducatori, si parintii, ca si factor motivational si auditor inegalabil al activitatii, ne-am dori ca acesti copii sa nu mai stie deloc suferinta, neputinta, ingradirea.
E posibil? Pentru noi, pentru colegii nostri, cine stie? Poate. Pentru Dumnezeu, insa, cu siguranta nimic nu este cu neputinta!
Doamne Ajuta!
Daniel

Etichete: asociatia, Asociatie, Baia Mare, caritate, charity, copii, dizabilitate, dizabilitati, donatie, Esperando, handicap, Maramures, nevoi, nevoie, ONG, parinti, sponsor, unitate protejata

Am facut si editia a doua de Carnaval al Renasterii! Ne-am ajutat copiii sa renasca, ascunzandu-i din fata bolilor, suferintelor si necazurilor cu ajutorul mastilor si costumelor. Si cu ajutorul unor oameni senzationali, care au venit spre noi si ne-au dat o mana de ajutor din inima, si din suflete mari si frumoase!
Imi pare doar rau ca atat de multi dintre baimareni, adica cei pentru care am gandit si facut acest Carnaval, nu au dorit sa vada ce le-am pregatit. Pentru ca nu vor sti ce au pierdut, si ce pierd mereu cand nu apar...
Asadar, vineri si sambata am fost in focuri! Ne-am facut multe probleme, si chiar au fost lucruri ce n-au mers perfect. Insa au fost si lucruri superbe!
Am avut lansarea barcutelor pe Sasar, de care toti copiii (si nu numai copiii!) s-au bucurat ca de o mica minune. Pentru ca nu au mai facut o asemenea isprava niciodata! A fost o imagine splendida cea cu micutii privind de pe pod si barcutele jucandu-se pe apa nu tocmai limpede ca cristalul. A meritat!
A fost pictura pe fata, care i-a incantat la culme pe cei mici, dar si pe parinti! Au fost zeci de jocuri, si am inaltat (mai stangaci...) zmeul. Am avut demonstratiile de dans ale prietenilor de la Galactic Dance, care i-au vrajit pe toti.
Poate ca cel mai frumos a fost ca oamenii mari si mici ai Danielei Hamzescu, de la Centrul pentru Educatie Incluziva Dumitru Ciumageanu din Timisoara, au fost alaturi de noi cu o multime de jonglerii, echilibristica si jocuri. Superb! O lectie frumoasa despre lucruri pe care le poti face, chiar daca par a fi rezervate celor supradotati, si tu esti un biet "handicapat", cum mai spun unii! Copiii aceia frumosi ne-au dat o lectie pe care cu siguranta o vom tine minte multa vreme!
La fel de apreciate au fost concursurile in fotolii rulante: fie "autopropulsate" (adica invartit cu mainile rotile,a sa cum o fac in fiecare zi mii de persoane cu dizabilitati), fie impinse de un "pilot" de la spate. Trebuie sa recunosc ca nu m-am asteptat sa aiba atata succes! Au stat la coada copii mai ceva ca la ATVuri! Iar cei mari, adultii carora le-am lansat provocarea, au participat si ei cu placere si au facut fata excelent intrecerii. Inclusiv Ken Skusse, prietenul meu englez stabilit aici, si Arghir, erou in Revolutia de la Timisoara, ramas acum in fotoliu rulant in urma ranilor din decembrie 1989, si uitat de lume in casuta lui din Firiza.
Ce-am mai avut? Picturi pe masti si picturi cu nisip. Atelier de arte plastice. Expozitie de fotografie "Carnavaluri" cu imagini de la Venetia, Verona si Baia Mare 2008. Vederi de Carnaval. Afis nou si mascota noua pentru Carnavalul Renasterii de la Baia Mare.
Concert rock si folk cu Twister si Orizont 77. Si ei, ca si Tamas Szilagi, care a adus sonorizarea, au venit gratis! Cum gratis ne-au dat oameni superbi si costume pentru noi si copii! A, am uitat de o minune de teatru de papusi, si nu doar cu papusi! O splendoare!
Ce, nu e de ajuns?
Haideti voi cu mai multe idei! Avem usa si mintea deschise!

Daniel

Etichete: Asociatie, Baia Mare, carnaval, carnevale, carnival, copii, dizabilitate, dizabilitati, Esperando, handicap, Maramures, nevoi, ONG, sarbatoare, serbare, sponsor

Viata publica romaneasca e plina de oameni mici. Marunti. Care, firesc, traind in cercul lor stramt, nu pot avea decat preocupari mici, marunte. Interese - pe masura. Rar de tot mai e cate unul mai rasarit, pe care iti face placere sa il vezi, sa il asculti, sa il crezi.
Eu tot astept, de opt ani, un om politic, sau de afaceri (ca mai nou se confunda tot mai mult!) adevarat, cu statura, cu coloana vertebrala si, mai ales cu viziune. Un om politic, cu putere de decizie, care sa realizeze cum e cu lumea si viata. Care sa aiba si inteligenta, si viziunea necesare pentru a face lucuri mari. Sa construiasca ceva durabil. Sa sprijine lucrurile de valoare. Asa cum in trecut erau oameni ce finantau un artist, si s-au nascut astfel capodopere absolut incredibile. Asa cum azi sunt in lume binefacatori ai artelor, ai sportului, ai invatamantului, ai caritatii ori oamenilor aflati la ananghie, si partea aceea de lume este mult mai frumoasa, datorita lor.
Astept un om care sa vina sa aprecieze ce facem noi pentru copiii, tinerii cu dizabilitati. Un om care sa decida ca doreste sa-si lase amprenta in lume, punandu-si amprenta pe zeci de destine de copii si tineri catre care putini se uita. Un om care sa construiasca ori sa finanteze constructia unui Centru de zi si educational, cumpararea unui microbuz, plata salariilor specialistilor. Oameni care sa intre intr-o oarecare nemurire si neuitare prin faptele lor de isprava, cum nu pot intra micii politicieni prin faptele lor mici...
Am avut ocazia sa vad in Turcia cum cate un "bascan" - un patron, om de afaceri - se lipeste de o cauza si se lupta sa faca ceva. Sa construiasca. Sa aduca bani. Sa schimbe in bine viata oamenilor. La fel, am vazut oameni simpli facand asta. Si devenind in acest fel un fel de mici sfinti ori patroni spirituali. Totul in numele credintei, al omeniei, al spiritului caritabil, al dragostei de semeni si de Dumnezeu.
Astept, asadar, sa vad si aici ca un om se ridica si devine un OM ADEVARAT. Mai presus de lucruri marunte, de interese meschine, de politicianism balcanic... Interesati? Candidati la nemurire si neuitare?
Astept!

Daniel F.

Etichete: Asociatie, Baia Mare, binefacator, caritate, charity, copii, dizabilitate, dizabilitati, donatie, Esperando, handicap, iubire, Maramures, microbuz, nabab, ONG, patron, pliticieni, sponsor, vizionar