Dizabilitatea/ The disability

Intr-o lume cu o responsabilitate sociala slab conturata, am reusit sa razbim timp de 10 ani in care, alaturi de copiii si tinerii Asociatiei, am invatat ca doar cu rabdare, perseverenta si multa incredere in Dumnezeu putem pasi inaite intr-un mod favorabil pentru ei. Copii care nu mai aveau nici o sansa de recuperare din partea medicilor au fost prezenti la aniversare alaturi de parinti, personal si nu numai. Oameni cu suflet mare care au fost ani la rand alaturi de noi in acest deceniu, au fost si de aceasta data partasi la bucuria noastra.

Voua, va transmitem doar ganduri bune pentru viitor si mult drag pentru ce a fost !

Etichete: Asociatie, Baia Mare, dizabilitati, dragoste, educatie, Esperando, felicitari, handicap, Maramures, nevoi, ONG, sarbatoare, unitate protejata

Am facut si editia a doua de Carnaval al Renasterii! Ne-am ajutat copiii sa renasca, ascunzandu-i din fata bolilor, suferintelor si necazurilor cu ajutorul mastilor si costumelor. Si cu ajutorul unor oameni senzationali, care au venit spre noi si ne-au dat o mana de ajutor din inima, si din suflete mari si frumoase!
Imi pare doar rau ca atat de multi dintre baimareni, adica cei pentru care am gandit si facut acest Carnaval, nu au dorit sa vada ce le-am pregatit. Pentru ca nu vor sti ce au pierdut, si ce pierd mereu cand nu apar...
Asadar, vineri si sambata am fost in focuri! Ne-am facut multe probleme, si chiar au fost lucruri ce n-au mers perfect. Insa au fost si lucruri superbe!
Am avut lansarea barcutelor pe Sasar, de care toti copiii (si nu numai copiii!) s-au bucurat ca de o mica minune. Pentru ca nu au mai facut o asemenea isprava niciodata! A fost o imagine splendida cea cu micutii privind de pe pod si barcutele jucandu-se pe apa nu tocmai limpede ca cristalul. A meritat!
A fost pictura pe fata, care i-a incantat la culme pe cei mici, dar si pe parinti! Au fost zeci de jocuri, si am inaltat (mai stangaci...) zmeul. Am avut demonstratiile de dans ale prietenilor de la Galactic Dance, care i-au vrajit pe toti.
Poate ca cel mai frumos a fost ca oamenii mari si mici ai Danielei Hamzescu, de la Centrul pentru Educatie Incluziva Dumitru Ciumageanu din Timisoara, au fost alaturi de noi cu o multime de jonglerii, echilibristica si jocuri. Superb! O lectie frumoasa despre lucruri pe care le poti face, chiar daca par a fi rezervate celor supradotati, si tu esti un biet "handicapat", cum mai spun unii! Copiii aceia frumosi ne-au dat o lectie pe care cu siguranta o vom tine minte multa vreme!
La fel de apreciate au fost concursurile in fotolii rulante: fie "autopropulsate" (adica invartit cu mainile rotile,a sa cum o fac in fiecare zi mii de persoane cu dizabilitati), fie impinse de un "pilot" de la spate. Trebuie sa recunosc ca nu m-am asteptat sa aiba atata succes! Au stat la coada copii mai ceva ca la ATVuri! Iar cei mari, adultii carora le-am lansat provocarea, au participat si ei cu placere si au facut fata excelent intrecerii. Inclusiv Ken Skusse, prietenul meu englez stabilit aici, si Arghir, erou in Revolutia de la Timisoara, ramas acum in fotoliu rulant in urma ranilor din decembrie 1989, si uitat de lume in casuta lui din Firiza.
Ce-am mai avut? Picturi pe masti si picturi cu nisip. Atelier de arte plastice. Expozitie de fotografie "Carnavaluri" cu imagini de la Venetia, Verona si Baia Mare 2008. Vederi de Carnaval. Afis nou si mascota noua pentru Carnavalul Renasterii de la Baia Mare.
Concert rock si folk cu Twister si Orizont 77. Si ei, ca si Tamas Szilagi, care a adus sonorizarea, au venit gratis! Cum gratis ne-au dat oameni superbi si costume pentru noi si copii! A, am uitat de o minune de teatru de papusi, si nu doar cu papusi! O splendoare!
Ce, nu e de ajuns?
Haideti voi cu mai multe idei! Avem usa si mintea deschise!

Daniel

Etichete: Asociatie, Baia Mare, carnaval, carnevale, carnival, copii, dizabilitate, dizabilitati, Esperando, handicap, Maramures, nevoi, ONG, sarbatoare, serbare, sponsor

In traditia populara maramureseana, soarta unui copil bolnav, bolnavicios, mai cu seama in familiile unde boala a devenit obisnuinta, sau moartea a luat deja copii, poate fi schimbata daca il "ascundem". Astfel, familia copilului scotea pe copilul bolnav la poarta, in strada, pentru a-l "vinde". Simbolic, fara nimic pervers, un trecator (ruda, vecin, cunoscut) cumpara copilul pe cativa banuti si ii schimba numele. Copilul scos pe poarta era redat familiei pe geam. In felul acesta, copilul, cu o identitate noua, nu mai poate fi gasit de boala sau de moarte, atunci cand vine sa-l caute sub vechiul nume.
Nu e frumos? Si de ce sa lasam traditia sa moara? De ce sa n-o ducem mai departe? Mai cu seama ca la Esperando boala si suferinta nu sunt deloc lucruri straine...
Astfel am venit, in urma cu un an, cu ideea organizarii unui carnaval la Baia Mare. Nu un carnaval mic, al Asociatiei Esperando! Unul mare, al orasului, care sa atraga participanti din toata lumea. O mandrie a orasului si, de ce nu?, o forma de promovare a orasului si de atragere de turisti.
Ca orice prima editie, si cea din 2008 a fost mai dificila. Organizarea a fost destul de "stransa", sprijinul primit a fost limitat, prezentatorul manifestarii o avut micile sale scapari (dincolo de vitalitatea si ideile aduse din Brazilia).Am invatat lectia si in acest an vrem sa facem cu totul altceva!
In loc de o zi, vom avea doua zile (cu perspectiva ca in anii viitori sa ajungem la 3 sau, cine stie, poate chiar o saptamana!). Daca anul trecut am avut invitati din Ungaria si SUA, anul acesta speram ca toate orasele infratite cu Baia Mare sa vina la Carnavalul nostru. Mai mult, dorim ca in acest an sa ne inscriem in Federatia Europeana a Oraselor (care organizeaza) Carnaval si sa invitam toate orasele membre sa-si trimita echipe la Baia Mare!
Insa si programul celor doua zile este altceva decat anul trecut! Expozitii, concursuri, defilari, dans, si cate si mai cate vor mai incanta copii, adulti, batrani! Cu siguranta, va fi un Carnaval pentru toata lumea, pentru orice varsta, pentru orice gust, pentru orice persoana, de oriunde ar veni ea!
Asadar, pregatiti-va de Carnaval! Scoateti ideile din barlogul unde hiberneaza, scoateti foarfeci, materiale, ace, ata etc., sau dati fuga la magazin si pregatiti-va sau cumparati-va costum, masca sau orice mai ganditi! Pentru ca trebuie sa fiti frumosi, haiosi, atragatori ori infricosatori, fermecatori, ravasitori, incredibili sau nemaivazuti!
Puteti veni singuri, cu copiii, cu clasa, cu gasca, cu echipa, cu grupul ce are aceleasi preocupari. Costume sa fie, masti, veselie! Puteti veni cu dansuri, cu cantece, cu fanfara sau "band", cu culori sau cu instrumente! Orice e permis (doar sa fie moral si legal!!!), iar ceea ce e iesit din comun se premiaza!
Daca nu ati gasit altundeva masti, standul nostru ce va fi pregatit cu cateva zile inaintea Carnavalului va va putea ajuta. Tot acolo veti gasi si mici amintiri, suveniruri pentru voi si pentru oaspeti!

Daca e luna mai, e Carnaval la Baia Mare! Stati aproape sa va dam detalii!
HAI LA CARNAVAL!

Daniel F.

Etichete: asociatia, Asociatie, Baia Mare, caritate, carnaval, carnevale, carnival, copii, disfraces, dizabilitate, dizabilitati, Esperando, fiesta, handicap, ONG, sarbatoare, vanzare

In ultima zi lucratoare dinaintea zilei de 8 Martie 2009, la Esperando a fost din nou sarbatoare! Copiii si-au sarbatorit mamele, neuitand nici doamnele si domnisoarele care se ocupa de ei zi de zi.
Serbarea de 8 Martie a fost gazduita (ca de obicei in ultima vreme) de Biblioteca Judeteana Petre Dulfu. Oameni buni, cu suflet, prietenii nostri!
Cu ajutorul prietenei noastre Carmen Augustin, profesoara de muzica, si cu munca personalului Asociatiei, copiii nostri au facut iar spectacol! Dana ne-a povestit despre legende si ziua mamei pe vremea zeilor Olympului. Apoi au recitat si au cantat cu totii. Le-au urat mamelor, profesionistelor care-i ajuta, profesoarelor care au venit sa ne fie alaturi, si oaspetelor.
Apoi a fost vremea dansului! Si dans a fost! chiar si cei mici, chiar si cei in fotoliu rulant! O minune de petrecere! Fara ifose, fara sume uriase cheltuite, dar cu o bucurie atat de curata si de calda!...
La multi ani, dragele noastre, orice ati fi, si oriunde! Va iubim pentru tot ce sunteti pe lume!

Daniel F.

Etichete: 8 martie, Asociatie, Baia Mare, copii, daruri, dizabilitati, Esperando, handicap, mame, Maramures, ONG, sarbatoare, serbare

In 5 februarie 2001 primea certificatul de nastere copilul comun al mai multor parinti ai unor copii cu dizabilitati: Asociatia Esperando. 8 ani mai tarziu, la un inceput de februarie inzapezit, parinti, personal si copii de la Esperando, alaturi de prieteni si invitati, sarbatoreau trecerea unui nou an peste ei toti.
Printre lacrimi si emotii greu de stapanit, printre vorbe frumoase si ganduri placute, copiii... Dana isi citeste gandurile pregatite pe o foaie, ca sa nu se incurce. In final, cand le multumeste celor care sunt alaturi de copii zi de zi, personalul Asociatiei, plansul o inneaca, pur si simplu! Plang si parintii, plang si angajatii, plang invitati. O incurajeaza toti pe Dana, aplaudand-o. Insa nici ei nu mai pot, si nici Dana nu mai poate sa se opreasca din plans si sa-si termine discursul...
De cate ori vorbim despre copiii cu dizabilitati ca despre cifre statistice? De cate ori uitam cine sunt ei, si ce simt parintii lor? De cate ori nu ne gandim, macar, la munca titanica de fiecare zi a angajatilor pentru rezultate uneori iluzorii, alteori efemere, oricum greu de vazut? De cate ori trecem pe langa un "handicapat" intorcand capul, pentru ca nu e problema noastra si nu ne priveste pe noi soarta lui?
Si totusi, copiii acestia exista. Si stiu sa se bucure de viata, asa cum stiu sa ne ierte pentru nepasarea sau nepriceperea noastra. Si o iau de fiecare data de la capat, inca o lupta cu fiecare zi. Din cand in cand se mai si distreaza, asa cum au facut, in final, la sarbatoarea Esperando. Au dansat, au cantat, s-au bucurat de o zi frumoasa, impreuna.
8 ani au trecut. 8 ani am si au sperat. Ce urmeaza, Doamne?

Daniel

Etichete: ajutor, aniversare, asociatia, Asociatie, asociatii, Baia Mare, dizabilitate, dizabilitati, Esperando, handicap, Maramures, ONG, parinti, sarbatoare

Am intrat acum pe blog si am vazut ca a trecut mai mult de un an de cand nu am mai postat nimic. Rusinos!
Insa viata are o alta dimensiune si prioritatile sunt altele atunci cand lucrezi intr-un loc cum este Esperando. Lucrurile se succed cu repeziciune, si, mai ales cu nelinistea aceasta care ne mana sa facem atatea, cand am putea doar sa stam, sunt multe lucruri care raman nefacute.
N-am reusit sa facem un raport anual in 2008, am trecut prea usor peste evenimente, am uitat de blog... Pagina web asteapta de mai bine de 3 ani sa fie actualizata sau, mai bine, reinnoita...
Stiu, asta arata ca ceva nu merge bine. Arata ca managerul nu-si face treaba. Si n-am nici o scuza. Doar gandul ca, in schimb, am mai facut inca un an sau doi ca acesti copii care nu prea conteaza nici in statistici, nici in planurile politicienilor, nici in bugete, acesti copii atat de frumosi si de buni, sa aiba o viata mai fericita.
Dincolo de suferinta parintilor (greu de alinat), dincolo de suferinta copiilor cu fiecare noua operatie sau la fiecare ora de gimnastica medicala, ori de propria noastra suferinta la vederea sau la gandul la toate acestea, sunt zilele acestea pline de frumusetea unor evenimente, de zambetele si rasetele fericite ale copiilor, de prietenii legate si progrese greu obtinute. Pentru cei din jur, poate aceste progrese nici nu se vad. Pentru noi si copiii nostri (la figurat vorbind, pentru ca, de fapt, nu sunt chiar ai nostri...) fiecare mic progres este cat un steag infipt pe cel mai greu accesibil varf de munte...
Ati vazut vreodata o mama traind cu lacrimi in ochi fericirea unui pas inainte al copilului sau? Ati privit vreodata lacrimile unei mame cand isi compara copilul, chircit de un diagnostic greu si de pronuntat, cu un copil ce alearga, se joaca si nici nu realizeaza minunea minunilor, care este viata aceasta frumoasa data de Dumnezeu?
Daca nu, n-aveti cum sa ma intelegeti. Si n-am nici o scuza, cum spuneam. Dar atunci asta e lucrul care conteaza cel mai putin...
O viata frumoasa, prieteni si cititori! Si nu uitati ca, atunci cand aveti ocazia, sa va uitati in ochii unei mamici a unui copil cu dizabilitati!
Cat despre mine si noi - suntem tot aici si ne facem treaba!

Cu gand bun,
Daniel

Etichete: ajutor, aniversare, asociatia, Asociatie, asociatii, Baia Mare, dizabilitate, dizabilitati, Esperando, handicap, ONG, parinti, sarbatoare