luni, 21 martie 2011

 

Ziua Mondiala A Sindromului Down

Asociatia Esperando a sarbatorit astazi copiii cu Sindrom Down prin jocuri si muzica.
Aceasta problema genetica este cea mai des intalnita, cauzata de un cromozom in plus in fiecare celula. Au fost emise multe teorii in legatura cu cauza acestei boli dar inca nu este cunoscuta.
In ciuda problemelor si nevoilor lor speciale, persoanele cu Sindrom Down nu sunt diferite de noi, in ceea ce priveste trasaturile de caracter sau starile sufletesti. Deasemenea ei pot depasi barierele impuse de dizabilitate iar prin sprijin adecvat multi dintre acestia urmeaza cursurile scolilor publice.
Imi iau ramas bun de la voi pana data viitoare..

Etichete: , , , , , ,


luni, 14 martie 2011

 

Zile frumoase pentru Asociatie

Dragi mei,
Prea multe evenimente in casa noastra au facut sa nu reusesc sa va scriu in ultima vreme. Desi in ultimul timp am fost doar cu gandul catre voi, mai exact, catre mamicile din viata noastra, pentru ca data de 8 Martie a fost subliniata cu mare entuziasm de copii nostri din centru de zi al Asociatiei.
10 Martie Asociatia Esperando a organizat conferinta de presa de lansare a proiectului "Formarea, garantia mobilitatii pe piata fortei de munca!" , venit in sprijinul somerilor maramureseni.
Detaliile despre acest proiect POSDRU am sa vi le ofer in urmatorul material postat.
Pana data viitoare va transmit numai bine ...

Etichete: , , , , ,


vineri, 6 martie 2009

 

8 ani de Esperando - 8 ani de speranta

In 5 februarie 2001 primea certificatul de nastere copilul comun al mai multor parinti ai unor copii cu dizabilitati: Asociatia Esperando. 8 ani mai tarziu, la un inceput de februarie inzapezit, parinti, personal si copii de la Esperando, alaturi de prieteni si invitati, sarbatoreau trecerea unui nou an peste ei toti.
Printre lacrimi si emotii greu de stapanit, printre vorbe frumoase si ganduri placute, copiii... Dana isi citeste gandurile pregatite pe o foaie, ca sa nu se incurce. In final, cand le multumeste celor care sunt alaturi de copii zi de zi, personalul Asociatiei, plansul o inneaca, pur si simplu! Plang si parintii, plang si angajatii, plang invitati. O incurajeaza toti pe Dana, aplaudand-o. Insa nici ei nu mai pot, si nici Dana nu mai poate sa se opreasca din plans si sa-si termine discursul...
De cate ori vorbim despre copiii cu dizabilitati ca despre cifre statistice? De cate ori uitam cine sunt ei, si ce simt parintii lor? De cate ori nu ne gandim, macar, la munca titanica de fiecare zi a angajatilor pentru rezultate uneori iluzorii, alteori efemere, oricum greu de vazut? De cate ori trecem pe langa un "handicapat" intorcand capul, pentru ca nu e problema noastra si nu ne priveste pe noi soarta lui?
Si totusi, copiii acestia exista. Si stiu sa se bucure de viata, asa cum stiu sa ne ierte pentru nepasarea sau nepriceperea noastra. Si o iau de fiecare data de la capat, inca o lupta cu fiecare zi. Din cand in cand se mai si distreaza, asa cum au facut, in final, la sarbatoarea Esperando. Au dansat, au cantat, s-au bucurat de o zi frumoasa, impreuna.
8 ani au trecut. 8 ani am si au sperat. Ce urmeaza, Doamne?

Daniel

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,


 

Inca un an

Am intrat acum pe blog si am vazut ca a trecut mai mult de un an de cand nu am mai postat nimic. Rusinos!
Insa viata are o alta dimensiune si prioritatile sunt altele atunci cand lucrezi intr-un loc cum este Esperando. Lucrurile se succed cu repeziciune, si, mai ales cu nelinistea aceasta care ne mana sa facem atatea, cand am putea doar sa stam, sunt multe lucruri care raman nefacute.
N-am reusit sa facem un raport anual in 2008, am trecut prea usor peste evenimente, am uitat de blog... Pagina web asteapta de mai bine de 3 ani sa fie actualizata sau, mai bine, reinnoita...
Stiu, asta arata ca ceva nu merge bine. Arata ca managerul nu-si face treaba. Si n-am nici o scuza. Doar gandul ca, in schimb, am mai facut inca un an sau doi ca acesti copii care nu prea conteaza nici in statistici, nici in planurile politicienilor, nici in bugete, acesti copii atat de frumosi si de buni, sa aiba o viata mai fericita.
Dincolo de suferinta parintilor (greu de alinat), dincolo de suferinta copiilor cu fiecare noua operatie sau la fiecare ora de gimnastica medicala, ori de propria noastra suferinta la vederea sau la gandul la toate acestea, sunt zilele acestea pline de frumusetea unor evenimente, de zambetele si rasetele fericite ale copiilor, de prietenii legate si progrese greu obtinute. Pentru cei din jur, poate aceste progrese nici nu se vad. Pentru noi si copiii nostri (la figurat vorbind, pentru ca, de fapt, nu sunt chiar ai nostri...) fiecare mic progres este cat un steag infipt pe cel mai greu accesibil varf de munte...
Ati vazut vreodata o mama traind cu lacrimi in ochi fericirea unui pas inainte al copilului sau? Ati privit vreodata lacrimile unei mame cand isi compara copilul, chircit de un diagnostic greu si de pronuntat, cu un copil ce alearga, se joaca si nici nu realizeaza minunea minunilor, care este viata aceasta frumoasa data de Dumnezeu?
Daca nu, n-aveti cum sa ma intelegeti. Si n-am nici o scuza, cum spuneam. Dar atunci asta e lucrul care conteaza cel mai putin...
O viata frumoasa, prieteni si cititori! Si nu uitati ca, atunci cand aveti ocazia, sa va uitati in ochii unei mamici a unui copil cu dizabilitati!
Cat despre mine si noi - suntem tot aici si ne facem treaba!

Cu gand bun,
Daniel

Etichete: , , , , , , , , , , , ,


This page is powered by Blogger. Isn't yours?