Dizabilitatea/ The disability

Hai, ca v-am mai spus de proiectul cu IBC si Estuar! Asa ca trec direct la pasul cu Conferinta. Am facut-o! O conferinta internationala la Istanbul!
A organizat-o coordonatorul proiectului, IBC, respectiv Ana Oprisan, in 10 iunie. Am fost si noi, si Estuar. Ne-am dus cu totii din produse, si am facut o mica expozitie. Iar noi am avut inca o surpriza pentru ei: Maria, coordonatoarea Centrului de la Botiza, a fost imbracata in costum popular! Si i-a dat gata pe toti!
Ne-am bucurat sa vedem ca au venit si oficialitati turce, si sportivi cu dizabilitati, si profesori de la universitati, si specialisti. A fost o zi plina, cu multe lucruri de invatat si de transmis. Surprinzator a fost pentru mine sa vad cat de multe intrebari aveau cei din public dupa prezentarea noastra.
Sigur ca ne-ar fi placut sa fie mai multa lume. Chiar si oficialitati romane. Insa, Ana, poti fi linistita: a iesit bine! A fost o actiune frumoasa, si sunt sigur ca toti cei din sala isi doresc o repetare a ei!
Si suntem mandri ca am venit acasa cu bratarile noastre aurii, prin care sa le aratam tuturor ca pentru noi persoanele cu dizabilitati conteaza! Chiar si cele cu dizabilitati mentale. Sau mai ales ele...

Daniel

In urma cu un an, Mariana Hudrea ne invata cum sa intram in lumea proiectelor europene. Incepeam cu un Grundtvig 2, care avea sa fie cel mai bine punctat proiect cu coordonator roman, si care ne-a adus o frumoasa colaboarare cu sase parteneri din tot atatea tari.
insa nu ne-am oprit la asta: am mai facut si cate un proiect individual Grundtvig 3, eu si Andrada Craciun, The President. Nu am optat pentru cursuri, ci am ales ceva mai diferit, si totusi, mai eficient, spunem noi: job shadowing. Iar partenerii alesi au fost din Spania. Si pentru ca nimic nu se intampla in lume fara un motiv serios, iata ca partenerul initial a fost lent, si am ajuns la ASPANDEM in schimb. Si nu ne-a parut deloc rau!
ASPANDEM este o organizatie de parinti ce creste de 26 de ani, undeva, in sud, intr-o splendida Andalucia, nu departe de Malaga, intr-un orasel ce tine de Marbella si care se numeste San Pedro Alcantara. O cale lunga, 26 de ani, comparat cu cei doar 5 ai nostri. Insa partea buna este ca oamenii nu au uitat de unde au plecat, si stiu exact prin ce trecem noi acum.
Asa ca am avut enorm de invatat. Si asta ne-a facut sa mai avem o data un gand bun pentru Comisia Europeana si sansele pe care le ofera unor oameni dornici sa schimbe lumea, lucrurile, sau doar sa se schimbe ei insisi, prin programe ca Socrates sau Grundtvig...
Ce-am invata? De toate! De la organizare si conducere, la servicii si calitate, la primirea si tratamentul beneficiarilor, la lucrul cu statul, autoritatile sau companiile, pana la metode de evaluare si intocmire a programelor individuale detaliate de lucru.
Le suntem recunoscatori Anei si colegilor sai din ASPANDEM, si speram ca in curand sa incepem si colaborarile pe proiecte europene, astfel incat fiecare sa isi poata face munca mai eficient, sa invete lucruri noi, sau doar sa redescopere lucrurile simple, pe care uneeori le uitam...
Si-ti mai multumim o data si tie, Mariana, pentru deschiderea de orizonturi!

Daniel

Turcia este pentru romani tara in care si-au facut si inca isi fac cumparatiurile sau merg in vacante ieftine (nu intotdeauna, totusi...); tara care ne-a cotropit sute de ani; originea unor oameni de afaceri ajunsi in ultimii 15 ani prosperi in Romania; dar si o ciudata senzatie de orientalism, de obscur. Un loc fata de care ne simtim adesea superiori.
Si totusi, atunci cand am ajuns acolo, in aprilie 2006, printr-un proiect european, am avut multe surprize. de la strazile largi si netede, la magazinele frumoase si pline cu marfuri atat de diverse incat te ametesc, uneori grupate in cartiere pe acelasi domeniu, si pana la serviciile de calitate. si nu ne referim la turism! ne referim la serviciile pentru persoane cu dizabilitati!
Gazda noastra a fost IBC, o fundatie aparuta dupa cutremurul devastator din 1999, si care s-a implicat inmulte locuri pentru a aduce o lumina in viata persoanelor disperate. fie ca era vorba de sinistartii din turcia, Iran sau Pakistan, sau de persoanele cu dizabilitati.
Ana Oprisan, cea care a scris si coordoneaza proiectul de cooperare intre societatile civile din Romania si turcia, este o romanca daruita cauzelor celor in suferinta, stabilitat de cativa ani in turcia, dupa ce a facut acolo un masterat. Si o gazda perfecta, care nu s-a sfiit sa fie si coordonator, si ghid, si translator, si orice a fost nevoie.
Am lucrat la Centrul de recuperare si educatie speciala din Izmit al IBC, impreuna cu colectivul de acolo. Profesionisti care stiu ce fac, si fac bine, cu suflet o meserie pentru care au invatat 4 ani, si apoi nu inceteaza sa se perfectioneze. Este un centru frumos si bine dotat, cu activitati complexe si cuprinzatoare in care peste 200 de copii si tineri isi gasesc drumul si viitorul.
Revenind la proiectul finantat de Comisia Europeana, mai e de spus ca nu am fost singurii parteneri romani: am avut placerea si onoarea sa stam alaturi de Fundatia Estuar - una din cele mai mari si serioase organizatii romane care lucreaza in domeniul persoanelor cu dizabilitati/ probleme de sanatate mintala. Si experienta de a sta la masa si a discuta cu astfel de organizatii cum sunt cei doi parteneri este, va asiguram, una extrem de gratificanta!
intamplarea frumoasa de la Izmit e doar primul pas! Urmeaza munca in echipa acasa, cu legatura prin Internet, si apoi o conferinta la Istanbul. Alte surprize, poate, legate de Turcia?...

Daniel F.

In urma cu cateva luni bune, un mesaj de pe listele de discutii mi-a atras atentia. O organizatie din italia cauta parteneri pentru un proiect care suna super: un desen animat despre Uniunea Europeana, gandit de copii. Un proiect finantat de Comisia Europeana, prin programul Socrates - Masuri insotitoare.
Ne-am aratat atunci gata sa devenim parteneri, si coordonatorii de proiect de la Carrefour Europeo Reggio Emilia ne-au primit cu bratele deschise. Si iata ca la sfarsit de luna februarie 2006 ne-am intalnit in Italia. Eram parteneri din 4 tari (alaturi de italieni si noi mai erau Centrul Regional de Educaţie pentru Adulţi Ganderkesee-Hude din Germania şi Centrul de Tineret Haskovo – Bulgaria), caci cei din Slovenia - Casa Europei Bratislava - nu au ajuns de aceasta data.
Carla, Andrea si colegii lor au avut grija ca sederea noastra - a mea, a lui Rolf si Lili - sa fie, desi obositoare din cauza programului de lucru incarcat, una placuta, totusi. Ne-am simtit ca intre prieteni, si rezultatele au fost excelente. Am reusit sa stabilim toate detaliile legate de felul in care vom lucra, si un program strict.
Am stabilit si ca urmatoarea intalnire va fi la Rolf, in apropiere de Bremen, la Ganderkesee-Hude, asa cum si-a dorit Primarul localitatii si a transmis prin Rolf invitatia. Si am stabilit chiar si ca vom mai colabora si in viitor.
Dupa care ne-am intors fiecare acasa, la treaba! Si este destula, caci nu noi vom construi acest desen animat avand ca subiect Uniunea Europeana. Il vor gandi si desena copiii de la scoli, de la Centrul Esperando, de la gradinite. Si asta e o munca serioasa...

Daniel